DESPRE ETIMOLOGIA CUVANTULUI “PULA”

Pentru ca a trecut asa de mult timp de cand n-am mai zis nimica de duh pe-acilea, ma gandii sa va delectez cu o poveste savuroasa din categoria “Copiii spun lucruri traznite”, dar, Doamne, bine le mai nimeresc cateodata!
Povestea vine de la G., “un celebru si bun coleg de facultate”, pe la vreo 26 de anisori, provenind dintr-o familie cu vreo 5 frati, din care 4 mai mari ca el, si “minunea familiei” - ii voi spune Ioana, care pe atunci avea doar 5 anisori.
Intr-o zi vine Ioana de-afara de la joaca bosumflata foc.
“Auzi, eu nu ma mai joc cu Ionut si cu Gigel... c-au injurat-o pe Madalina” (asta fiind prietena ei cea mai buna). “Adica nu stiu daca au injurat-o, da' i-au zis ceva tare urat”.
“Pai ce i-au zis?”, intreaba fratele mai mare pe un ton sfatos.
“Aaaa...pai...aaa, nu-mi vine sa zic ca mi-i rusine. Suna tare urat...”
“Ei, na, zi-i acuma, sa vedem!” o indeamna inconstient fratele mai mare.
“Aaaa...paaai...i-au zis 'PULA'. Tu stii ce-nseamna?”
Fratele mai mare tace blocat.
Continua tot ea:
“Pai, io ma gandesc ca vine ori de la POLITIE, ori de la POLITICA, da' oricum suna taaaaree urat.”


Citizen Sugar Kane